Sfarsitul


   "nu ca ar conta", asta s-ar putea spune despre multe. Si se poate spune si despre afirmatia asta: "Sub stele s-a incheiat". De ce nu ar conta? Pentru ca oricum totul se scalda in uitare si indiferenta... si apoi, tu, cel care citeste randurile astea, in ce situatie te afli? Ai intrat pe un site anonim si greu de navigat si ai dat de un text in care se vorbeste despre sfarsitul unui reviste, al unui site, al unui proiect, toate la fel de anonime. Asa ca nu conteaza. Ma intreb cat de mult mai conteaza si pentru noi, in afara tresaririlor orgoliilor noastre obosite.
   Dar cine suntem noi? In astia 5 ani ne-am schimbat atat de mult si divergent incat ne-am departat mult unul de altul, nu ca ar conta prea mult. Cand ma gandesc la tot ce a fost imi vine un gust amar. Din start am facut-o si din orgoliu, ca sa aratam ce tari suntem noi, dar si din prietenie si speranta. Si, rand pe rand, toate s-au manjit cu cenusiul vietilor noastre. Dezamagiri peste dezamagiri, tacere si indiferenta... dar cea mai mare dezamagire pentru mine a fost in legatura cu mine. Nu mai pot sa ma consider o.k. cum ma consideram odata. Nu sunt o.k.; iar multe dintre asa-zisele mele calitati erau de fapt defecte, acum o stiu, defecte care vin de departe si de care nu voi mai scapa cu adevarat niciodata. Ce am facut, de unde am picat, cat am dezamagit, toate duc la un lucru: nu mai am legitimitatea sa tin teorii si m-am saturat sa joc teatru pretinzand ca o am. De fapt, nu am avut-o niciodata si cred ca nimeni nu o are. M-am saturat sa ma lamentez despre viata. E de rahat si gata.
   Si oricum am scris aici atatea si atatea texte. Cam tot ce avusesem de scris am scris. Ba mult mai mult decat atat, am mai si inventat ca sa par deosebit. Dar oricum, sunt multe texte, zeci. Asta e si unul dintre motivele pentru care nu voi sterge site-ul, faptul ca am scris, si eu si Andrei, atat de multe ganduri si ar fi pacat sa se stearga de tot... superficiala fraza, pentru ca ele oricum sunt sterse de tot daca stii de unde sa privesti si oricum e o chestie de timp pana cand ne vom sterge de tot si noi... si la nivel de tradare a idealurilor noastre din adolescenta, ne-am sters singuri de tot fara nici o problema sau eu oricum asa am facut.
   Cat despre alte lucruri atat de mult incercate de noi aici... sa gasim oameni ca noi sau sa criticam justitiar lumea, si ele s-au dus, nu mai cred in oameni ca noi - noi, care nu mai suntem noi - la fel cum nu mai cred ca putem schimba cu adevarat o farama de praf de pe lumea asta moarta. Iti dai seama ce mult inseamna "cu adevarat"?
   De fapt "sub stele" s-a sfarsit de mult timp. Dar eu am mai scris. Dar m-am saturat sa mai scriu, oricum e fara rost, oricum eu imi centrez, eu dau cu capul, cum se zice, oricum totul e murdarit, oricum eu sunt murdar de propriul trist orgoliu, atat de murdar incat macar atat sa pot face, sa nu il mai tot periez pe site-ul asta si prin alte locuri. Daca la un moment dat imi va mai 'veni', voi scrie, dar momentan incerc, in al cinsprezecelea ceas, sa incep sa traiesc simplu, fara surogate penibile.
   Daca pot sa trag o concluzie, oricat de mitizant ar fi, zic totusi asta: tot adevarul e minciuna sau oricum nu conteaza in afara adevarului cald al omului care sincer te iubeste, daca ai asa om langa tine. In rest, totul e minciuna sau mai precis te duce spre minciuna, suferinta si rautate, o zic din proprie experienta.
   Imi pare rau daca am fost patetic in textul asta sau mitizant. Nici nu stiu daca trebuia sa il scriu, dar probabil ca am simtit nevoia concreta de a sti ca am terminat, de a incerca sa ma despart, macar acum, atat de tarziu, de propriile obsesii sau macar de unele, de cele mai seducatoare. Ce sanse am... voi vedea... dar nici asta nu conteaza pana la capat pentru altcineva decat pentru mine.

Mihnea, 2008





inapoi