Prieteni


   In general, aveti multi prietenii? In general, faceti multe compromisuri? In general, va place sa fiti un pupincurist pentru a obtine cat mai multe beneficii de la acesti cat mai multi prieteni? Acest „in general” mi se pare ca este perfect valabil pentru cei care se lauda ca au foarte multi prieteni. In general, acum am dubii privind ce e o prietenie si ce te astepti de la acel prieten. Sau poate nu te astepti la nimic de la el si eu ma insel?
   Pot spune ca ma insel daca ma gandesc la mine. Nu ma astept decat sa se comporte ca atare: ca prieten. Unii oameni la fel ca mine nu pot avea multi prieteni, avand criterii mai selective, dar exista si oameni pentru care viata este un sir lung de acalmie, oportunitati si prietenii. In cazul acestor oameni pot spune ca nu m-am inselat mai sus, ei chiar se asteapta la foarte multe din partea prietenilor, reciproca fiind de asemenea valabila, doar au devenit prieteni din oportunism. Acestia sunt pupincuristii, mai precis, niste curve care isi tradeaza prietenii cu prima ocazie si ii vorbesc de rau pe la spate. Pe acesti oameni nu pot sa ii respect.
   Ce ma preocupa in acest moment? Poti fi prieten in sensul adevarat cu cineva care are pareri diferite, dar nu diametral opuse? Cred ca pot raspunde la aceasta intrebare. Poti fi prieten atata timp cat la baza formarii voastre ca oameni cu pareri proprii stau aceleasi principii, fiecare aveti valori pe care le puteti, sau nu le puteti gasi langa cel de langa voi. Fiecare stie ce anume il defineste si daca acest lucru poate fi de ajuns pentru a lega o prietenie, dar trebuie sa se astepte ca intr-o prietenie la care nu vrea sa renunte pentru ca acel cineva ii este foarte asemanator intervin si compromisuri. Atunci cand ai foarte multi prieteni este foarte probabil sa faci si foarte multe compromisuri, iar asa cum multi scriitori se remarca prin numarul mare de creatii si nu prin calitatea creatilor si acest mare numar de prietenii face rabat de la calitate. Nu este important sa te intelegi cu toata lumea pentru ca te afunzi intr-o mare de compromisuri, dar daca prieteniile sunt facute pentru interese atunci acest lucru nu mai este un pericol pentru ca devine un principiu. A gresi este omenesc, mai ales atunci cand in discutie intra relatiile dintre oameni, dar cand din compromis faci o apologie a descurcarii iar toate relatiile sunt privite in termeni de castig de pe urma celuilalt, acest lucru te transforma intr-o curva.
   A avea foarte multi prieteni te face sa-ti pierzi personalitatea, presupunand ca ea exista; gravitand in jurul unui grup foarte larg imprumuti foarte multe caracteristici neconforme cu statutul tau de la inceput. Dar se intampla ceva si mai grav. Avand foarte multi prieteni nu mai pretuiesti pe nici unu si mereu esti in cautare de prieteni noi pentru ca te desparti mereu de cei mai vechi. Astfel, risti sa clasifici pe fiecare dupa un anumit pret pentru care sa merite sa te certi cu el, iar intr-un final sa realizezi - cei mai multi nu vor realiza – ca, de fapt, ai ramas singur si sa devii un paranoic.
   Cred ca omul este foarte vulnerabil, dar mai stiu ca aproape toata lumea pe care o cunosc pleaca de la premisa neincrederii atunci cand isi face un prieten, pentru ca in general nu stii ca acea persoana iti va deveni prietena. Privind acest lucru este mult mai usor sa fii suspicios in mod continuu decat sa pleci de la premisa increderi si pe parcurs sa ti se dovedeasca contrariul.
   Lucrurile pe care le-am prezentat mai sus sunt perfect valabile pentru fiecare dintre noi pentru ca asa ceva nu se planifica, nu stii cand vei fi pus in situatia de a alege sau de a face un compromis.

Andrei, 2005



inapoi