Pentru mine


   Tot ceea ce reprezint eu este definit doar de parerea celor din jur si totul este pus in evidenta prin conventii. Daca ai sa te plimbi noaptea prin oras nu ai sa vezi decat intuneric si patratele de lumina, nu mai sunt conventii, ajungi sub geamul prietenei care poate are lumina stinsa sau poate nu, care poate e langa tine sau poate e mai departe si poate se gandeste la tine sau poate nu se gandeste, poate sunteti certati sau poate nu sunteti, in orice caz tu poate ai sa ramai ore in sir sub geamul ei si ai sa te gandesti la idealuri si ai sa-ti faci vise sau poate o sa-i simti lipsa si o sa te simti singur. Unde este acel etalon prin care lumea te percepe ca pe o suma a actiunilor tale? Nimeni nu te vede, nimeni nu te stie. Ce mai pot ei spune de ceva pe care nu-l simt si mai ales pe care nu-l vad? Doar tu poti stii la cine te gandesti si pe cine simti aproape, doar tu poti, in final, sa te resemnezi sau sa vii mereu sub acel geam sau sa te gandesti la ea mereu si s-o simti mereu aproape pana veti fi impreuna, atunci poti sa fii liber de clisee si idei preconcepute. Cred ca ma intelegi, amandoi suntem incapatanati, amandoi facem greseli, dar noaptea nimeni nu mai vede decat greselile lui in raport cu el insusi, nu cu intunericul si linistea din jurul lui, nu cu cei care ziua simuleaza viata si noptea dorm linistiti. Doar tu poti sa speri.
   Eu am incercat sa fac ceva, dar eu contez in functie de tine, eu insemn ceva doar daca tu te gandesti la mine si la ce am spus. Depindem unul de altul.

Andrei, 2004



inapoi