Nu imi place


   Se zice “spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti”. Si asa e. Dar poate mai aproape de adevar ar fi „spune-mi ce nu-ti place ca sa-ti spun cine esti”. Asta pentru ca dezamagirile ne unesc mai mult decat bucuriile. Contra-exemplul e mai puternic decat exemplul. Marile bucurii te fac sa fii prieten cu toata lumea. Insa in viata de zi cu zi nu prea exista mari bucurii.
   Exista insa lucruri care nu iti plac. Nu ma refer la cele de genul: « Nu imi place cum joaca un fotbalist », « nu imi place culoarea verde », « nu imi plac fetele blonde » sau « nu imi place cum miroase cafeaua » . Ma refer la « nu imi place sa ma duc la padure si sa nu am unde sa pun patura de gunoaie, nu imi plac oamenii care, daca te invita sa iei masa la ei acasa, sunt mai preocupati de felul in care au pregatit efectiv masa decat de a intretine cu tine o discutie agreabila, eventual chiar sincera, nu imi plac barbatii care spun ca trebuie sa iti iei de sus nevasta, nu imi plac subalternii care rad fortat la glumele sefului, nu imi plac amabilitatile care se practica intre persoanele respectabile care se antipatizeaza, nu imi plac lasii care isi justifica la nivel aproape metafizic lasitatea, nu imi plac cei care, chiar daca iti sunt prieteni, te iau de sus cand atingeti un subiect pe care ei il stiu mai bine decat tine, nu imi plac oamenii bisericosi care nu dau unuia care nu are decat de sarbatori sau la pomeni, nu imi plac oamenii aroganti, buni la toate, 'expertii de serviciu', nu imi plac snobii nemasurati care incearca sa creeze si sa mentina aparenta ca se hranesc cu picturi suprarealiste, poezii eterice si elan creator, dar care incep sa transpire la auzul unor vorbe care contravin normelor lumii bune, nu imi place sa fiu luat de sus de profesori doar pentru ca ei sunt profesori si eu sunt elev sau student, nu imi place sa imi vorbeasca pe un ton rastit functionarii publici, nu imi place ca in Romania cam orice usa se deschide cu spaga, nu imi plac profesorii din institutii de invatamant superior respectabile – aceiasi cu cei de mai sus – care spun in fata sefului de serie ca au nevoie de un DVD si nu imi plac studentii care strang sarguinciosi banii pentru acesta, stiind prea bine care e targul: 'DVD=posibilitatea de a copia la examen' sau nu imi plac oamenii care gandesc si voteaza cu burta ».
   Evident, acestea sunt unele dintre « neplacerile » mele. Altii au altele. Exista oameni care au cam aceleasi neplaceri pe care le am si eu. Dar, mai important, exista oameni care au tras aceleasi concluzii ca si mine din scarba proprie. Exista oameni care au vazut uratul care se ascunde in spatele voalului de nunta al societatii asa cum si eu l-am vazut. Asta nu inseamna neaparat sa fii antisocial – ca veni vorba, nu imi plac oamenii care iti pun etichete bazate pe implicatii facile cum ar fi: cine critica in termeni duri societatea este antisocial, nebun, paria, oricum, un refulat care nu are cu cine sa se razboiasca – ci inseamna sa nu te lasi mintit. Pe acesti oameni ii simt aproape, oriunde ar fi, pentru acesti oameni ma bucur ca exista omul pe pamant, la acestia ma gandesc cand vorbesc despre schimbare, speranta si liber arbitru, acestia sunt cei care imi dau puterea sa fiu altfel decat ceea ce detest. Pentru ei exista ceea ce cititi, nu pentru a ma da mare. Din acest ultim punct de vedere, va trebui sa ma credeti pe cuvant.

Mihnea, 2005



inapoi