Justitie


   Iar am visat ca sunt stapan.
   Era asa:
   Calaream. Sau oricum, stateam pe cal. Nu aveam o directie. Supravegeam. Nici macar atat, slugile mele supravegeau. Nu, doar stateam. Eu sus pe cal, ei jos. Ca niste furnici, munceau pamantul, nenumarati. Pe cer soarele statea indiferent. Nu erau nori, muntii se vedeau in zare. Frumos peisaj, ma gandeam. Sub palaria mea cea mare imi era cald, dar macar imi era umbra. Si apoi, oricum ma simteam bine, eram sus. Calul se misca usor si docil sub mine. Nu pot sa zic ca se intampla ceva. Dar nici nu ma plicitiseam. Cum sa te plicitisesti sa fii stapan? Si totusi, parca asteptam ceva, nu stiu ce.
   Observ cum una dintre slugi se duce catre un sclav. Scena ma intereseaza, imi indrept agale calul catre ei. Il apuca de ceafa si striga la el. Sclavul intoarce privirea si incearca sa spuna ceva. Pumnii slugii pica peste el. Intai in cap, apoi, cu pricepere, peste gura, peste ochi, desi sclavul incearca sa isi ascunda fata. Ceilalti sclavi se intorc timid si se uita, doar o secunda, cu ochi plini de spaima, apoi se apleaca din nou, cuminte, spre cartofi. Ma aproprii mai mult. Sluga l-a ridicat pe sclav in picioare, cu o mana ii prinde mainile la spate, cu cealalta il tine de ceafa si il impinge spre mine. In tot timpul asta il loveste cu piciorul, cu multa pricepere si daruire. Sclavul tace. Acum sunt in fata mea.
   "a furat un cartof, nenorocitul, l-am vazut cu ochii mei, l-am vazut cum l-a bagat in buzunar", imi spune sluga. Ca sa imi dovedeasca, baga mana in buzunarul sclavului si scoate un cartof.
   Ma uit la el. Slab, nebarbierit, are vreo 40 de ani, dar nici nu se stie la sclavi. Parca sunt toti la fel. Isi tine privierea in pamant, dar vad cu un fior cum unul dintre ochi ii este deja umflat. Sluga nu il scapa din maini, dar nu il mai loveste. Ii spun sa se uite la mine. Ezita. Repet si in sfarsit se uita. Are ochii vii. Dar, cand ma uit in ochii lui, parca mi se pare ca citesc si un anumit repros in ei. Ba nu, nu e repros, e ura. E chiar sfidare, daca ma gandesc mai bine. Simt cum sangele fierbe in mine.
   "de ce ai furat?", il intreb.
   Niciun raspuns. Sluga raspunde pentru el.
   "asa sunt toti, doar stiti. Mereu fura. Nu au pic de recunostinta pentru cat faceti pentru ei. Niste scarbe, niste netrebnici"
   Zambesc, m-am mai linistit.
   "de ce ai furat?", intreb din nou, ca intr-un joc.
   Incearca sa raspunda ceva, nu inteleg.
   "mai tare", ii spun bland. Sunt chiar curios. Repeta, spune "imi pare rau, iertati-ma". "Vai, ce dramatic", ma gandesc.
   "nu mi-ai raspuns, de ce ai furat?", spun apasat si calm.
   Ezita. Transpiratia ii curge pe frunte, cred ca ar vrea sa si-o stearga cu maneca, dar nu poate, mainile ii sunt tinute strans de sluga. Din noi incearca sa spuna ceva, nu inteleg ce. Frica lui imi provoaca scarba. Sluga il loveste cu piciorul din spate. "Spune mai tare", ii striga. Apoi, ca prin minune, sclavul vorbeste. Spune intai incet, apoi repeta, mai tare, clar si curat. Da, e chiar ce aud: "e doar un cartof", chiar asta a zis, "e doar un cartof".
   O clipa, nu stiu ce sa spun. Si slugile care s-au adunat in jur sunt o clipa amutite. Sluga care il tine tace si ea, apoi ii strange mai tare mainile la spate. Fata sclavului se schimonoseste.
   "e doar un cartof", repet. "iti multumesc pentru raspuns", ii spun bland si politicos, simtindu-ma din nou sus pe cal.
   "care e pedeapsa pentru furt, aminteste-mi, te rog", ma adresez slugii de langa mine.
   "100 de lovituri de bici", vine raspunsul promt. Asta stiam si eu, dar nu de asta intrebasem. Fac o pauza ca sa creasca tensiunea. Ma simt puternic, ma simt bine, acum chiar nu mai e nicio urma de plictiseala.
   "vom facem altfel, de data asta", spun. "Vom face altfel, pentru ca si hotul este altfel, este o biata victima care a furat doar un cartof. Ce e un cartof daca nu doar un cartof?", intreb eu simtindu-ma filozof. Vorbesc lent si apasat, ca sa intelega toti.
   "vom face asa", spun. "vom taia un deget. Da! un deget. Nu toata mana, nu, doar nu suntem barbari. Atunci vei putea sa muncesti in continuare, ca un sclav recunoscator ce esti, insa mereu cand vei privi spre munca ta de sclav, iti vei aminti de greseala ta si de durerea care te indreapta". Ma opresc. Slugile tac, sclavul tremura, incearca sa vorbeasca dar cuvintele nu i se aud. Misc usor calul spre el. "nicio grija", adaug. "ai furat doar un cartof si vei pierde doar un deget".
   "e o judecata corecta?" intreb in jur.
   Slugile, fiecare grabindu-se sa raspunda primul, aproba cu entuziasm. "sunteti prea ingaduitor", aud chiar. Imi vine sa rad la o asemenea lingusire, dar nu rad, doar zambesc in mine. Ce zi buna!
   "hai, aici si acum", spun, simtindu-ma viu. Sclavul e tarat de mai multe slugi catre o buturuga din apropiere, una dintre slugi scoate un cutit. Taisul e alb si curat in soarele cald. Intorc capul si ii privesc pe ceilalti sclavi. Aud strigatul disperat din spate, trag aer in piept: lucreaza docili, ordonat, cu capetele plecate.


Mihnea, 2018



inapoi