In spatele unei cruci


   Mai mult sau mai putin demonstrativ, o dilema tot pluteste in aer: sa fii cat mai “blindat” pentru a nu suferi agresiunea societatii sau sa fii cat mai deschis catre lumea din jur (dar nu in varianta cea mai comoda, a carei replica reprezentativa este: ”Toti au dreptate in felul lor”, ci in cea in care esti deschis inclusiv sau mai ales catre suferinta din jurul tau). Majoritar, repet, mai mult sau mai putin demonstrativ, prima varianta este cea aleasa, mai ales ca in ultimele secole omul tot se taraste in iluzia ca a depasit iluziile. Explicatia e simpla: daca incerci sa fii insensibil, om pragmatic, “modern”, ai sansa ca alegerile sa iti fie mai simple, avand mai putine dileme, prioritatile mai clare si sa fii, intr-un cuvant, mai linistit.
   Dar iti dai seama ce e in spatele fiecarei cruci de pe drumurile tale zilnice, in spatele crucilor acelea de pe strada? De cand sunt mic ma uimeste cum in acelasi loc se pot intampla atatea lucruri de-a lungul timpului. Or, va dati seama, unde e o cruce a murit un om. Poate el a trecut, ca si noi, des prin acelasi loc, dar niciodata nu a banuit ca acesta va fi ultimul sau loc in viata; ca, dintre toate locurile, acesta va fi atat de important pentru el – locul in care va muri. Asadar, uitati-va mai ca intr-o oglinda la crucile prafuite de pe marginea drumurilui. Ele ofera o buna perspectiva asupra matei si mai ales orgolioasei indiferente pe care toti o exprimam si de care toti ne vom lovi.

Mihnea, 2006



inapoi