Deconspirarea preotilor


   Zilele acestea se discuta despre deconspirarea preotilor care au colaborat cu securitatea. Asta vine in plina "Dosariada". Lumea se intreaba daca nu cumva opinia publica este deja plictisita de subiect. Statistic vorbind, s-ar putea sa fie. De fapt, o parte importanta a populatiei este totdeauna plictisita de subiecte care nu tin de cresteri sau scaderi de preturi, patriotism facil cu eventuale tente sovine, confirmarea faptului ca "aia din parlament nu fac nimic" si barfe, multe barfe. Or, daca, sa zicem, cetateanul nu are pe agenda cresterea pretului la tigari desi aceasta crestere e necesara din punct de vedere economic si va mari incasarile la buget, ea se face totusi, nu? Asadar, aducerea in discutie in orice situatie a "agendei cetateanului", mai ales de catre membri ai unor partide care in mod normal ar fi vizati de deconspirari, cum ar fi PSD si PRM, pute.
   Dar si mai rau pute modul in care reprezentatii preotilor, enoriasii si unii lideri politici, argumenteaza faptul ca, de fapt, deconspirarea preotilor ar fi ceva intre o nesimtire si un joc politic. Un joc politic oricum este orice in politica noastra si nu numai, in sensul ca orice actiune politica are un capital electoral pe care toti il cauta (mai ales de politiceni cum sunt cei romani, pentru care moralitatea este doar un cuvant important in arsenalul demagogiei). Daca initiativa unui partid de marire a pensiilor este in mod clar un joc politic dar aduce rezultate concrete in buzunarul pensionarului, acesta va fi cat se poate de multumit. Si ni se pare normal asta, nu-i asa? Dar daca in locul acestui pensionar multumit am avea o victima a securitatii, care care poate nu ar fi ajuns astfel daca nu ar fi fost cineva care sa o "toarne" si care acum ar fi multumita ca in sfarsit sa afle cine este acela care a facut-o, nu ar fi just sa tragem aceiasi concluzie, ca un joc politic poate totusi savarsi dreptate?
   Cat despre deconsiprarea vazuta ca un atac la bunele maneire, la cea mai iubita institutie a romanului, biserica, nu poate sa nu mi se faca o imensa scarba. Unii spun ca se generalizeaza cand se vorbeste despre colaborarea preotilor cu securitatea si ca ar trebui sa ne amintim de miile de preoti care au fost chinuiti in inchsiorile comuniste. Dar eu cred ca tocmai memoria suferintei acestor preoti ar fi un argument in plus pentru deconspirare: de ce tocamai acestia, care s-au chinuit atat pentru demnitatea si credinta lor, sa fie in aceiasi categorie cu unii care dupa ce spovedeau mergeau direct la securitate. Apropo de acest ultim fapt, unii moralisti ai natiunii, in frunte cu eternul Corneliu Vadim Tudor, spun ca asa ceva este de necrezut. Altii spun ca acuzatorii preotilor colaboratori (cum este ministrul culturii) nu cunosc probabil continutul spovedaniei: nu se discuta chestiuni politice (de ca si cum, intr-un stat in care totul era politizat, nu orice ar fi putut fi interpretat ca o chestiune politica). Se mai spune, in sfarsit - si acest ultim punct este cel mai vomitiv, tocmai pentru ca nici nu exista dorinta sa se argumenteaze - ca acest lucru nu ar fi fost posibil pentru ca taina sfintei spovedanii nu ar permite unui preot sa spuna nimic din ceea ce enoriasul i-a transimis. Dupa acieiasi comoda logica, daca esti prins baut la volan, poti sta linistit spunandu-i politistului: "sigur e o greseala... sunt om serios, cum credeti ca m-as fi suit baut la volan?"; iar el ar trebui sa te creada pe cuvant. In ultimele saptamani am mai avut exemple ale acestui alunecos mod de a gandi: un politican spune ceva de genul: "Sigur ca nu am colaborat cu securitatea... doar am dat o declaratie pe proprie raspundere".
   Este cat se poate de trist ce se intampla. Carol Sebastian a fost acuzat ca nu a spus in 16 ani ca, fiind student, a semnat un angajament cu securitatea. Si cred ca era de acuzat in primul rand nu pentru ce a facut atunci, ci pentru faptul ca alegerea lui de a tine acest secret contrasteaza cu atitudinea pe care a incercat s-o aiba dupa revolutie. In schimb, se pare ca lumea nu are chef sa intelega un lucru simplu: preotii care au semnat note informative continand date preluate in timpul spovedaniei sau in afara ei au facut rau la modul cel mai concret oamenilor care de cele mai multe ori aveau maxima incredere in ei. Acesti preoti nu au nici o legitimitate din lume sa tina predici. Se spune: "nu-i judeca, ii judeca Dumnezeu!". Asa o fi, dar, recunosc, nu pot sa nu-i judec; cu atat mai mult cu cat nu-mi doresc altceva in ceea ce ii priveste decat sa se stie adevarul despre ei, atata tot. E minimul pe care o natie de crestini, asa cum ne place sa ne numim, il poate face pentru cei care au simtit cat se poate direct cat de departe poate ajunge rautatea omului.

Mihnea, 2006



inapoi