Daca amintirile ar fi vii


   Imi place sa stau pe gard la strada seara si sa ma gandesc. Fac asta destul de des numai ca acum era una din serile premergatoare Craciunului. Am avut un fel de feed-back. M-am simtit ca atunci cand eram mic si asteptam sa se termine vacanta de iarna ca sa ma intorc la scoala sa o vad pe fata la care ma gandeam. Nu ati avut niciodata acest sentiment? Sa te simti ca un copil mic. Sa iti doresti ceva din tot sufletul, dar realizarea lui sa nu depinda de tine? Eu cand eram mic imi faceam zeci de planuri despre cum ar trebui sa evolueze situatia asta. Ma gandeam la ce ar trebui eu sa fac, ce ar trebui sa zic si cum sa ma comport. Apoi ma gandeam la ce o sa spuna ea, daca o sa-mi zambeasca si daca o sa fie de acord sa fim impreuna. Dar raspunsul venea mereu invariabil: “o sa ma mai gandesc”. Acum am mai crescut si stiu ca acest “o sa ma mai gandesc” inseamna un “nu” politicos. Stiam acest lucru si atunci si totusi imi faceam planuri despre ce ar trebui sa zic ca sa o conving. Trebuie sa spun ca aceasta situatie ma prindea la fiecare inceput de vacanta de iarna. Mereu imi planificam ca acest Craciun sa il petrec cu fata mea, dar mereu ajungeam in situatia "o sa ma mai gandesc"!
   Iti plac florile? Mie cand eram mai mic imi placeau la nebunie trandafirii rosii si imi mai placea sa ofer trandafiri fetelor pe care, de asemenea, le placeam. Oricat de mult ai creste, unele atitudini comportamentale te insotesc toata viata si nici nu vrei sa scapi de ele. Vreau sa spun ca este atat de sincer sa oferi trandafiri rosii, mai ales prietenei tale! Nu este un semn de slabiciune, dar te simti atat de fericit cand oferindu-i un buchet de trandafiri ii arati cat de mult o placi si ea te saruta. Si stii ceva? Nu urmaresc nimic ascuns cand ii ofer o floare. E vorba sa fim mai calzi si deschisi unii cu altii. Desi imi place sa ofer flori, mi-e rusine sa fiu vazut cu ele pe strada si mi-e rusine sa negociez cu tigancile care vand flori. Mi-e rusine nu pentru ca oi fi vreun dur, dar nu sunt nici vreun tip care sa umble asa, demonstrativ, cu un buchet de flori. Florile sunt doar pentru ea, nu sa vada altii ca ii duc flori. Majoritatea o sa rada si o sa spuna ca sunt total un fraier irecuperabil. Adica, in viata invatam sa gandim rece. Macar una dintre fete probabil ca si-a spus: “uite ce fraier, cu flori crede el ca ma cucereste? Ar trebui sa fie un ‘baietas de cartier’, insensibil si dur.” Ea a inteles gresit pentru ca nu cuceresti pe cineva cu flori, dar ii arati ca esti sincer si nu actionezi dupa anumite canoane ale unei relatii. Cand ii spun ca ma deranjeaza ceva o fac de asemenea sincer pentru ca vreau sa se rezolve situatia pentru a nu o pierde. O relatie se face pe parcurs, daca reusesti sa treci de anumite dificultati. Imi pare rau, dar nu sunt invatat sa gandesc in dihotomia bun-rau, baiat-fata, sentimente-teapa si mai adaugati voi. Nu sunt invatat sa gandesc astfel pentru ca doar prin propria experienta poti invata daca ai luat sau nu teapa. Daca nu iti risti sentimentele ai trecut degeaba prin viata, ai trecut uitandu-te la ea prin geam. Am o intrebare pentru tine. Atunci cand vorbesti cu cineva, cand ai un prieten nou, te gandesti de la inceput ca undeva se va sfarsi, ca, de fapt, si el este un mincinos ca noi ceilalti si ca nu merita sa mergi pana la capat pentru el? Atunci, ce te impiedica sa te gandesti ca nu vrea decat sa se foloseasca de tine, ce te impiedica sa crezi ca cine iti vorbeste frumos e mai periculos si ca nu iti vrea decat raul? Nu stiu, dar pot sa-ti spun sigur ca macar unul din cei pe care tu ii tratezi astfel se va folosi de toate mijloacele sa-ti dovedeasca contrariul, oricum, eu vorbesc din punctul meu de vedere. Altfel cum ai putea sa stii ca ai gasit pe cine cautai?
  De ce am vrut sa scriu toate astea care fac parte din amintirile mele? Pentru ca poate o sa te fac astfel si pe tine sa te destainuiesti, poate citind acest articol o sa ai mai multa incredere in tine si o sa poti sa te deschizi catre cel care e langa tine. Eu, scriind acest articol, incerc sa repar multe nedreptati pe care le-am facut, oricum, incerc sa te ajut pe tine. Dar daca tu nu ma ajuti eu pot doar sa incerc. Eu parcurg 90% din drum, iar restul de 10% trebuie sa-l faci si tu. Mai gandeste-te!

Andrei, 2006



inapoi