Cum putem uita?


   Sunt multe lucruri care ar trebui uitate. De exemplu, problemele sau neplacerile pe care si le creeaza oamenii intre ei. Sunt de parere ca aceste chestii ar trebui date cat mai degraba uitarii si nu ar trebui sa se tina minte toate aceste rautati. Spun aceste lucruri mai ales atunci cand neplacerile nu sunt provocate in mod voit. Atunci oamenii ar trebui sa fie mai permisivi unii cu altii. Ar trebui sa-si uite unii altora neplacerile pe care le provoaca fara ca acest lucru sa fie perceput de altii ca un semn de slabiciune. In general, atunci cand nu persisti in suparare sau cand dai prea repede lucrurile uitarii esti perceput ca un om slab, un om inconstant. Este aproape de adevar aceasta afirmatie, dar trebuie facuta o diferenta intre lucrurile care trebuie date repede uitarii si cele care nu trebuie date uitarii niciodata.
   Pentru ca se implinesc 15 ani de la mineriada din 14-15 iunie ’90, vreau sa spun ca evenimentele de atunci nu trebuie uitate niciodata. Unii ar spune ca am dreptate si ca nu trebuie uitate pentru ca este un moment istoric, altii, din contra, ar spune ca trebuie uitate pentru a ne putea despovara de trecut, ca doar viitorul ne intereseaza. In opinia mea nici unii dintre ei nu au dreptate: nu este doar un moment istoric, este un moment in care au murit multi oameni "vinovati" doar pentru dorinta de mai bine, pentru militantismul lor pasnic indreptat impotriva neocomunistilor, pentru faptul ca puterea de decizie a actionat in cel mai pur mod comunist. Acest moment nu trebuie dat uitarii.
   Spuneam ca unele lucruri trebuie date uitarii si altele nu, dar in cazul mineriadelor aceste lucruri nu numai ca nu trebuie date uitarii pentru ca responsabilii pentru crimele comise au avut tupeul sa conduca Romania inca 15 ani si sa prezinte lucrurile drept unica solutie morala; acestia ar trebui sa sufere rigorile legii. Iar daca aceste rigori intarzie sa apara, asa cum se intampla in Romania, noi romanii ar trebui sa protestam cu totii prin multiplele mijloace pe care ni le ofera democratia. Dar la noi in Romania oamenii uita pentru ca nu isi permit sa tina minte; pe cei mai multi dintre cei care spun ca ar trebui sa uitam, prezentul ii copleseste. Romanii sunt oameni care in general se resemneaza repede, dar aici este vorba de mai mult decat resemnare, pur si simplu nu se stie nimic, pentru ca la noi daca un fapt nu este catalogat oficial drept un eveniment istoric pozitiv, nu poate fi glorificat, nu poate fi viu in amintirea oamenilor la fel ca victoriile lui Stefan cel Mare. Multe sunt motivele pentru care romanii refuza sa-si mai aduca aminte de aceste evenimente, dar in acest articol nu acest lucru ma intereseaza, ci sa incerc sa aduc aminte celor care vor citi ca este foarte important sa nu dai uitarii ceva care te-a facut sa te simti subom.

Andrei, 2005



inapoi