Sfanta Frica


   Da, Frica, Frica, farul care ne calauzeste viata!
   Aparentul curaj si indoielnica independenta se darama la prima lovitura a destinului. Zarurile pot pica favorabil sau nu, iar daca pica favorabil, suntem convinsi ca suntem curajosi si independenti, puternici si inclusi social... iar daca pica prost, ne plangem de mila, cautam vinovati si devenim credinciosi. Da, Frica, Doamna noastra, Mama noastra, Sfanta Frica!
   Dar ar suna rau sa spunem ca ne rugam Fricii, ca ridicam biserici si ne botezam copiii in numele Ei. Mai bine O numim dumnezeu, e mai convenabil. Da, soareci, mici soareci care fug de-a lungul peretilor, adumecand intunericul si se ascund seara de seara in gaura lor, calda de vulnerabilitate si lacrimi nemarturisite.
   E asa:
   Mergi pe strada, tu, mandru rob cu plata, ai liber si esti entuziast ca te descurci, ca ai bani de cheltuit si timp de pierdut, cateva ore, pana te bagi in barlog, mananci si te barbieresti disciplinat... pentru ca trebuie sa te culci devreme, a doua zi ai din nou de robit. Asadar ai liber, poate iti iei o bere sau mananci o inghetata. Ah, dar ce vezi? Pe strada zace un cersetor, se uita la tine, te uiti la el, ah... sentimentul tau optimist s-a cam dus naibii, dar doar pentru o secunda, intoarce privirea, linge-ti ingetata si misca-te mai departe, nu te gandi, nu te gandi... asta e, asta e, ASTA E, asta e singura afirmatie pe care o cunosti, nu te gandi, ignora, linge-ti jegul de inghetata mai departe.
   E asa:
   Iti conduci masina - e a ta, fii mandru - la cateva sute de metri e un punct pe sosea... un lemn? o punga? un gunoi? Nu, e clar, e un animal mort, adica omorat - se poate spune asa cu voce tare? - calcat, zdrobit, macelarit de o masina. Te aproprii, il eviti, nu iti murdaresti cauciucurile. Nu te gandi, nu te gandi! Dar... poate avea pui, poate puii vor muri de foame acum... dar asta e, ASTA E, sunt strazile noastre, ale oamenilor care DETIN masini, care se grabesc pentru ca nu au niciodata timp, e doar o pisica, un caine, o vulpe, e INFERIOR, e NEGLIJABIL. Ignora, ignora, fericit membru al rasei superioare.
   E asa:
   Da, medicul a zis cancer. CANCER! Cine, eu? Eu, cancer? Cu metastaze, a spus, 3 luni a zis. Tocmai eu, dintre toti, tocmai eu, eu care nu am facut niciodata rau, care mai am atat de rezolvat? Da, au mai murit atatia, dar eu? Frica? Imi vine sa ma lungesc pe strada de frica, imi simit frica in piept, in secundele care trec, in soarele care apune, in intunericul nedrept, in fetele nedrepte ale necunoscutilor sanatosi de pe strada. Si imi e frica de durere, de durerea fizica, de varsaturi, de lipisa de aer, de ultimul delir, imi e frica de mila altora, de privirile politicoase, de vorbele formaliste. Imi e frica dar mai ales imi e scarba.
   Si atunci, cand intinzi zadarnic mana spre dumnezeul indiferent, iti vine poate gandul ca nu esti atat de diferit de animalul care a traversat strada si a fost omorat. Atat de mult s-a chinuit ca sa creasca si sa se descurce si acum iata-l, zace pe strada sfartecat, uitat si dispretuit, o statuie tragica a nedreptatii universale.
   Ah, fratele meu in Frica, fii optimist, mai ai timp, poate poate poate la tine va fi altfel, poate drumul tau nu se va sfarsi in cimitir! Poti spera, nu te costa nimic, chiar daca stii adevarul poti spera intru minciuna, poti trai macar din curiozitate. Dar Sfintei Frici va trebui in continuare sa te inchini.


Mihnea, 2017