Pentru tinerii pesedisti


   Ion Iliescu tocmai are o noua functie: presedinte de onoare al PSD. Asta tocmai in luna in care se implinesc 17 ani de la sceneta atat de tragica din decembrie ’89.
   Dar proaspat incheiatul Congres al PSD nu i-a daruit lui Iliescu numai o functie; i-a redaruit ovatiile. Pesedisti veniti din toata tara l-au aplaudat pe Marele si Inteleptul etern lider si toate taberele din partid au vorbit cu mult resprect despre el. Sigur, asta se datoreaza si faptului ca nu a mai candidat la o functie executiva, dupa cum se datoreza si faptului ca, spre deosebire de alegerile de la ultimul Congres, poporul roman, uituc cum e, nu mai tine minte episodul de la sfarsitul ultimului mandat de presedinte al lui Iliescu, acela cu gratierea lui Cozma si, ca atare, partidul nu mai are nici un interes politic sa se distanteze de acesta. Mai mult, PSD a scazut in sodaje foarte mult si are nevoie din nou de priza la publicul de tip APACA. a lui Iliescu.
   Dar nu pesedistii din fruntea partidului imi cauzeaza scarba care m-a facut sa scriu aceste randuri. In legatura cu acestia nu ai ce iluzii sa-ti faci si scarba e deja sedimentata, petrificata. Dar ma gandesc la membrii tineri ai PSD. Ma intreb: cum gandesc acesti oameni? Multi dintre ei sunt pobabil la fel ca majoritatea tinerilor care intra in orice partid: preocupati numai de propriul interes si cunoscand moralitatea doar ca termen de baza al abecedarului de demagogie. Dar trebuie sa existe si unii care intra in PSD din naivitate. De exemplu, pentru ca ei sincer simt viata intr-un mod de stanga, pentru ca il au ca idol pe Che Guevara sau pentru ca vor sa schimbe ceva in societate si cred ca trebuie sa te implici, nu numai sa comentezi. Ei bine, pentru toti acestia, tocmai mi-am pierdut orice urma de dorinta de a le acorda prezumtia de nevinovatie morala. Asta pentru ca, desi era clar si pana acum ca Iliescu este “parintele spiritual al partidului”, acum aceast adevar are legitimitatea unei prevederi staturare. Altfel spus, nu mai poti sa negi ca partidul in care te afli e in siajul moral al lui Iliescu.
   Tocmai de aceea, pentru mine, lucrurile sunt clare in ceea ce ii priveste pe tinerii care intra in PSD: ori esti un mare idiot care, eventual impins de parinti, intri intr-un partid despre care nu stii nimic, ori esti un om care stie foarte bine ce inseamna PSD si cine este Iliescu, ce trecut are si ce intrebari de o gravitate extrema se pun in legatura cu acest om. Dar - si aici mi-e cel mai scarba - cu toate acestea, te complaci in aceasta situatie din diverse motive si astfel, evident, iei si tu asupra ta putin din ce are pe constiinta – e un mod de a vorbi – Iliescu. Sa nu uitam: e un membru al fostei nomenclaturi. Cand mai toti stateau cu frica in intunericul Romaniei comuniste sau cand unii zaceau si mureau in puscarii, acest om prospera (chiar daca, mai apoi, a “suferit” din cauza unor conflicte interne in cadrul PCR, fapt pentru care acum e gata sa se scoata dizident). Sa nu uitam: e omul care a condus cea mai innegrita de minciuni campanie electorala din Romania de dupa ’89, aceea pentru alegerile din mai ’90. Sa nu uitam: e omul care a atatat o parte a populatiei tarii impotriva alteia, care il contesta si, apropo de asta, sa nu uitam cat de muncitoreste a multumit minerilor pentru sprijinul insangerat pe care, la cererea lui, i l-au dat.
   Dar am lasat pentru sfarsit cel mai important lucru. Tu, tinere pesedist sau simpatizant al PSD sau tu, cel care consideri aceste randuri indarjite sau exagerate, tu, care spui despre Iliescu “e un mare politician”, tu, care stii bine ca daca l-ai intalini pe acest om intr-o zi de campanie electorala cand ar starange mana oamenilor pentru a castiga procente pentru partid, i-ai zambi si i-ai strange, si tu, mana, gandindu-te in sinea ta: “ce tare sunt, am dat mana cu un fost sef de stat”, gandeste-te la un singur lucru: pentru cineva care se numeste normal, cum probabil esti si tu, pentru cineva care e distrus cand ii moare bunica la 80 de ani de batranete, cea mai mica urma de suspiciune privind implicarea unui om intr-un fel sau altul in uciderea a vreo 900 de oameni (dintre care multi tineri), ar fi un argument de necombatut pentru descalificarea acelui om pe veci, si nu pentru intrarea intr-un partid dupa chipul, asemanarea si onoarea lui.


Mihnea Cristescu,
decembrie 2006



niste cuvinte de tinut minte




inapoi