Masele, calaii si fraierii


   Ce s-a intamplat cu ocazia summit-ului, cu manifestantii anti-NATO batuti, mi-a amintit un lucru despre democratia din Romania, un lucru pe care cateodata il uit: e pentru ca a trebuit sa fie. Nu pentru ca au vrut politicienii o schimbare de fond sau pentru ca a vrut marea parte a poporului roman. Nu. In 89’ situatia in razboiul rece ajunsese de o asemenea maniera incat implozia statelor comuniste a venit ca o necesitate economica, dorita de “mintile luminate” din cadrul sistemului, mai ales ca in numele schimbarii scapau de concurenta “clasicilor” regimului. Iar o asemenea schimbare, un asemenea artificiu, cerea si compromisuri pentru a avea cale deschisa in lumea spre care urma sa se parvina. Unul dintre ele, cel mai important poate, a fost transformarea partiala, progresiva, populista, a statului dictatorial in stat democratic. Cam asta deci cu democratia in Romania.
   Despre mentalitate: romanii, din cauza unei lasitati comode, privesc cu suspiciune protestatarii in general, mai ales daca ne reverim la protestatarii fara cereri economice. Asta pentru ca la noi in tara, a-ti vedea de “treaba ta” fost adus la nivel de maxima dovada a intelepciunii. Asa ca aceia care protesteaza au prezumtia de vinovatie din partea marelui public: “E ceva cu ei”, “sunt ei cumparati cumva” sau clasicul “dar ce vor astia in definitiv?”. Sa nu uitam ca pana in ’89 aproape nici un roman nu participase vreodata la o forma de protest, nici macar sindicala pentru ca in statul muncitorilor muncitorii nu aveau dreptul sa deschida gura. Iar dupa ’89 romanii mai degraba au pus enutuziasti botul la inscenari grotesti cum a fost cea in legatura cu Piata Universitatii ’90 decat sa iasa in strada; iar daca totusi au iesit, au facut-o manati de vreun sindicat mai mult sau mai putin interesat politic. Astfel, o mana de oameni care protesteaza in legatura cu ceva atat de abstract cum e o alianta militara, e o chestie a naibii de iritanta pentru manuitorul de telecomanda. Si mai e un aspect, care vine sa-l completeze pe primul: romanii respecta autoritatea. Nu pentru ca o considera corecta si nu neaparat pentru ca ii apara. Nici macar de frica nu se poate spune ca o respecta, desi reflexul conditionat s-a creat intr-o perioada in care frica era moneda de schimb. Nu. Romanii o respecta pentru ca autoritatea e smechera, asa cum si-ar dori si ei sa fie. Autoritatea da in cap si nu pateste. Cui? Fraierilor, adica, de obicei manifestantilor. Daca interventia in forta a politiei in cazul asta a fost corecta din punct de vedere legal sau nu, nu are relevanta pentru romanul clasic. Cine are puterea are si dreptul.
   Cat despre reactia autoritatilor, a ministrului de interne, a primului ministru sau chiar a presedintelui, ca tot are el reactii la tot… ziceam mai sus ca la noi e democratie “din intamplare” – zicand asta nu vreau sa para ca ii desconsider o clipa pe cei care in ’89 si-au dat viata, numai ca am o baniala ca si-au dat-o in cadrul unui scenariu facut de cei care au preluat puterea, pentru castigarea legitimitatii revolutionare – ei bine, se mai poate spune un lucru: cei care ne conduc sunt in majoritatea lor oameni care si inainte de ’89 ar fi ajuns sus, pentru ca nu lupta pentru respectarea principiilor societatii deschise i-a adus aici, ci dorinta de putere. Asa a fost pentru ei, regulile jocului in care au trebuit sa parvina au fost de genul “traiasca NATO” si nu “traiasca pactul de la Varsovia”. Dar daca era invers, nu era nici o problema, executau. Acelasi lucru e valabil si pentru Bush, de exemplu. Nu mai cred in marii oameni care fac politica pentru o idee, etc. Adica sigur ca nu toti conducatorii din statele democratice ar face ce face Kim Jong-il in Coreea de Nord, dar aproape toti ar face ce face Putin in Rusia, de exemplu, si asta e de ajuns.
   Si normal, daca s-ar intoarce roata, fara nici o problema baietii buni de la armata, politie, jandarmerie ar stalci lumea pe strazi, cum au facut-o si in 89’ sau ’90. Ei sunt doar sclavi, executa ordinele, dar si mai sus, la capitolul celor care dau ordine, nu ar fi probleme mari… s-ar adapta situatiei, si-ar desmna dusmani, ar lua o parte a societatii de partea lor si ar frange-o pe cealalta cu ajutorul fortelor de represiune.
   Si se tot spune ca politia a vrut sa previna, etc. Nu ma pricep deloc la drept, dar din cate stiu, unul dintre cele mai antidemocratice principii este acela al pedepsei profilactice: nu pedepesesi fapta, ci pedepsesti pe fiecare membru al unui grup despre care crezi ca ar putea sa faca fapte de un anumit gen.
   Vreau sa spun ca mie nu-mi plac manifestantii anti-NATO. Am niste idei preconcepute. De exemplu, am baniala ca majoritatea sunt comunisti, fani Che Guevara, genul de oameni care sunt revoltati in legatura cu ce se intampla la Guantanamo, dar care nu sunt interesati de crimele rusilor din Cecenia, de jurnalistii inchisi in Cuba, de televizunea inchisa de Chavez in Venezuela, despre executiile publice din Coreea de Nord sau despre Tiananmen. Cei care sunt asa sunt niste mezerii, dupa parerea mea. Cei care insa nu sunt asa, cei care sunt scarbiti de dictaturile de pretutindeni si, in plus, sunt scarbiti si de NATO… deja exista o discutie, desi statele membre NATO sunt aproape toate democratii evidente, asa ca balanta inclina tot in acelasi sens.
   Avand deci in cap distinctia asta, ei au totusi dreptul sa protesteze pasinic. Orice incalcare a acestui drept e antidemocratica. Nu se poate sa deschizi televizorul in Romania anului 2008, Romania membra NATO si UE, si sa vezi un tanar cu ochii umflati, batut de mascati. Si pentru ce? Pentru nimic.


Mihnea Cristescu
aprilie 2008


inapoi