aspru


   Trec pe langa el grabit. Nu e nimeni altcineva pe strada in afara de noi doi. E 6 si 10 dimineata, eu ma duc la serviciu, gata sa muncesc din nou ca un sclav modern. El doarme. Pe strada. E acoperit cu o patura, sta intors pe o parte. Patura ii vine peste cap, chitara ii sta sub cap. Imi imaginez cat de incomod o fi sa dormi cu o chitara sub cap. Doi pasi si am uitat de el.
   E 6 fara 10 seara. Dupa aproape 12 ore sunt in acelasi loc, ma intorc acasa dupa o zi de sclavie moderna. Am cateva ore ale mele, ma pot bucura, chiar dau din coada.
   Da, e acolo. Doarme din nou cu patura in cap, dar acum cu chitara intre el si perete. De sub patura ii iese o mana, e mana unui om care doarme pe strada, unui om care a trait ierni afara, vanata, cu pielea aspra si umflata, contrastand cu vitrinele curate si stralucitoare.


Mihnea, 2017